Parisul noaptea ... ( Andre Rieu )

Parisul e asa cum e: un oras imens, frumos, dar sufocat de hoardele de turisti de toate natiile pamantului. Cand esti nevoit sa stai ore in sir la cozile pentru bilete, apoi la cozile pentru control antitero, cand esti presat - la propriu - intre alti zeci de oameni la fel de nerabdatori si de curiosi ca si tine s-o zareasca pe Gioconda, parca se duce pe apa Sambetei orice idee de romantism. Exista si o mica salvare ! Dincolo de Parisul turistilor, exista Parisul parizienilor - un oras boem , plin de farmec. Fiindca si acolo, pe stradutele laturalnice, cu cladiri cochete si perfect aliniate, a venit primavara. Te invaluie raze caldute si muguri timizi, de floare. Sau, dimineata devreme, mirosul de paine calda, proaspat scoasa din cuptoare. Si troznetul prelung al obloanelor de la pravalii. Apoi , daca poti admite ca Luvrul nu inseamna doar Gioconda, iti poti rataci pasii in voie, aproape nestingherit, prin imensele galerii cu arta olandeza, flamanda si franceza - adevarat rasfat pentru spirit. Ideea e urmatoarea : Parisul nu poate fi incadrat in tipare; important sa nu vii aici cu idei preconcepute , ci sa incerci sa-i smulgi tot ce crezi ca ti se potriveste. Nu este neaparat o Mecca a indragostitilor, ci al nostru , al tuturor. Fiecare din noi putem revendica fara teama, partea ce ne reprezinta cel mai bine... Fond muzical: Andre Rieu - Mon amant de Saint Jean